Distrati-va impreuna!

Este usor sa te joci cu un bebelus, dar, pe masura ce creste, parem ca pierdem priceperea de a ne juca cu el. Totusi, copilul are nevoie disperata de aceasta forma de participare. Ora de joaca poate deveni punctul armoniei si intelegerii dintre parinti si copii. Jocurile de acasa pot fi o sursa de distractie si nu de competitie acerba. Aici copilul poate invata ca unul NU trebuie sa castige: ca poate doar sa se distreze jucand. O anumita perioada de timp dedicata jocului in familie poate deveni parte din rutina unei zile. Toti copiii iubesc sa se joace. Parintii nu trebuie sa fie doar spectatori. Pot intra in joc.

Lucrurile de care oamenii se bucura impreuna ii tin impreuna. Prin jocuri si proiecte in care toti impartasesc bucuria, se dezvolta solidaritatea. Iar egalitatea este importanta prin egalitatea pe care o promoveaza si prin atmosfera relaxata care poate deveni parte a vietii de familie.

Pentru programari sunati la 0732312974 (doar cu programare in prealabil).

Parintele unic

Multi dintre parinti s-ar intreba ce s-ar face daca n-ar avea alaturi un sot(o sotie) cu care sa imparta grijile cresterii copilului.

Timpul este cel mai pretios – dorinta de a dormi cat de cat suficient, de a iesi in oras sau chiar de a face baie, bucurandu-va de cateva clipe de singuratate.

Apoi apare sentimentul de vinovatie. O mama singura isi face griji ca nu sta destul cu copilul. Se intreaba daca il supravegheaza indeajuns si se crispeaza gandindu-se ca altii i-l cresc de fapt.

Incercati sa stabiliti si sa mentineti, impreuna cu el, anumite proceduri de rutina. Asemenea proceduri ii ofera copilului punctele de sprijin de care are nevoie.

Aratati-i copilului  ca munciti si ca aveti nevoie de ajutorul lui.

Tineti regulat consilii de familie pentru a rezolva problemele si stabiliti impreuna reguli.

Creati in jurul dumneavoastra un cerc extins format din rude, prieteni, orice persoana pe care va puteti baza.

Toate aceste lucruri va vor ajuta sa aveti o relatie foarte apropiata cu copilul dumneavoastra si o mai mare senzatie de implinire.

CONSILIERE PSIHOLOGICA VERSUS PSIHOTERAPIE

Consilierea: este o relaţie de colaborare între consilier şi cel consiliat; este focalizată pe problemă; se orientează către comportamentele problematice ale clientului, dar şi

către optimizarea capacităţilor sale de comunicare, luare de decizii; nu este doar o intervenţie asupra problemelor de moment, ci şi o prevenţie a unor comportamente neadaptative şi învăţarea unor strategii care vor facilita o adaptare mai eficientă situaţiilor de viaţă; se centrează pe situaţiile prezentului şi nu pe trecut; este o intervenţie de durată scurtă sau medie.

Consilierul nu oferă sfaturi, consilierea nu este un proces de manipulare sau o conversaţie obişnuită, fără niciun obiectiv şi nu este un tratament al bolilor mentale. Consilierul va ajuta persoana cu care lucrează să dobândească o mai bună autocunoaştere, capacităţi de comunicare mai eficiente, să îşi modifice unele comportamente problematice sau modele dezadaptative de gândire, să îşi amelioreze emoţiile negative cât şi consecinţele determinate de diferite traume, să îşi însuşească anumite strategii de adaptare, să prevină apariţia unor probleme şi să îşi menţină starea de sănătate mentală.

Psihoterapia este o formă de tratament psihologic structurată în tehnici și metode , aplicată în mod deliberat, în grup sau individual, de către un terapeut specializat. Se adresează omului sănătos aflat in dificultate, căruia îi confer confort moral și o mai bună sănătate; celui cu dificultăți de relaționare, pe care îl ajută spre o mai bună integrare; celui suferind somatic, pe care îl conduce spre alinare sau celui alienat, căruia îi dezvoltă capacitatea de orientare în viață și de resocializare.

Diferenta dintre cosiliere psihologica si psihoterapie este durata; psihoterapia presupune un numar mai mare de sedinte; dar si obiectivele urmarite. In consiliere psihologica se urmareste rezolvarea situatiei de criza si adaptarea la noile conditii de viata, iar in psihoterapie se vizeaza schimbarea stilului de viata.

Cine sunt eu?!

Psihoterapeut adlerian si consilier psihologic Daniela Hinta

Studii:

Formare in psihoterapie adleriana, in cadrul Scolii Adleriene, Bucuresti

Absolvent al Facultatii de Psihologie-pedagogie, licentiat in psihologie-pedagogie, Brasov

 Formare in Psihoterapie Adleriana, in cadrul Scolii Adleriene, Bucuresti

            Master in Consiliere psihologica si educationala, Brasov      

Formare in interventie psihologica in situatii de stres posttraumatic, in cadrul INMAS,       Bucuresti

Experienta profesionala:

            2007-2012-Psiholog in cadrul Ministerului Apararii Nationale

            2011-2012-Psiholog-psihoterapeut la Asociatia Alexa

            2012-prezent-educatoare la Directia Generala de Asistenta Sociala a Mun. Bucuresti

            2012-prezent-psihoterapeut la cabinet de psihoterapie, Bucuresti

Atestari:

Atestat de Libera Practica in specialitatea Psihologie aplicata in domeniul securitatii nationale.

            Psihoterapeut adlerian

Vorbeste cu ei, nu lor!

Ce gresim cand comunicam?

-nu suntem atenti la ceea ce discutam cu copiii

-ne umilim copiii, uneori, chiar fara voia noastra

-amenintam copiii, chiar si verbal

-criticam atitudinea copilului

-invinuim

-etichetam

-ironizam ceea ce spune copilul

-nemultumim copilul prin reactia noastra fata de ei

-ridicam vocea in discutiile cu ei.

In consecinta, fii disponibil pentru copilul tau.

Plansul

Sa-ti auzi copilul plangand iti poate rupe inima sau te poate scoate din minti. Plansul este o arma foarte puternica a copiilor.

Isi folosesc lacrimile pentru a trezi compasiune sau a obtine un tratament special.

Plansul ne impresioneaza la un nivel adanc, visceral, astfel ca ne e greu sa reactionam rational cand devine o arma.

Invatati sa faceti diferenta intre plansul care cere o reactie din partea dumneavoastra si ”puterea apei”.

Spuneti-le ca e greu sa vorbiti cu ei cand plang, dar ca veti discuta cu placere cand se vor simti mai bine.

Daca puteti, detasati-va mental atunci cand incep sa planga.

Cand copilul nu mai plange si e dispus sa discute, acordati-i toata atentia dumneavoastra.

Crizele de nervi la copii

Crizele izbucnesc din senin, pot dura chiar si cateva ore si se sting la fel de repede.

De ce fac asta? Crizele de nervi pot incepe in primul an de viata, dar par sa atinga apogeul pe la trei ani. El invata cum sa obtina ce vrea si a observat deja ca a se arunca pe jos si a urla pret de vreo ora poate fi o metoda eficienta.

Reactia adultului. Crizele de nervi ale copilului pot ajunge sa infurie, sa extenueze, sa descurajeze si chiar sa inspaimante orice parinte. Este foarte important sa NU cedati niciodata si sa NU faceti nimic care sa dea impresia copiilor ca au obtinut o victorie.

Incercati sa planificati totul dinainte

Tineti un consiliu de familie si cadeti cu totii de acord asupra unor reguli de baza.

Invatati-i ca solutia cea mai buna la o problema se gaseste prin discutii si cooperare, nu apeland la forta.

Invatati-i sa accepte si refuzul.